Ceaiul este cea mai cunoscută băutură din lumea, consumată de 2/3 din populația lumii, mult mai frecvent decât cafeaua.
Există multă poezie și sentimente frumoase într-o cutie de ceai. (Raph Waldo Emerson, 1803)
1. Istoria ceaiului
Cine, cum și când a descoperit ceaiul? Există multe legende legate de apariția ceaiului, dar poate cea mai exhaustivă istorie a acestei populare băuturi o găsim în cartea „Tea: The Drink that Changed the World”, publicată, în anul 2007, de către Laura C. Martin. Specialistă în peisagistică, Laura C. Martin studiază de zeci de ani complexitatea plantelor și istoria acestora, având publicate peste 25 de volume pe acest subiect.
Conform autoarei, povestea ceaiului începe de la o singură frunză, smulsă dintr-un copac cunoscut cu numele de Camellia sinesis în urmă cu peste 5000 de ani. De ce au smuls strămoșii noștri preistorici respectiva frunză și au pus-o într-un vas cu apă fierbinte? Depinde pe cine întrebi: ar putea fi un accident fericit, un plan divin sau rezultatul multor încercări și erori. Din fericire pentru noi, însă, au făcut-o, iar rezultatele au schimbat lumea pentru totdeauna.
Nu se întâmplă prea des ca teoria științifică să preceadă legenda, dar exact asta s-a întâmplat în istoria ceaiului. K. Jelinek, editor al cărții „Enciclopedia ilustrată a omului preistoric” (1978), sugerează că primul ceai a fost consumat pe vremea Paleoliticului timpuriu. Dovezile arheologice din acea perioadă indică faptul că frunzele de Camellia sinensis (sursa tuturor ceaiurilor adevărate, inclusiv a celor albe, verzi, oolong și negre) au fost puse în apă clocotită de către Homo erectus în zona care este astăzi China. Faptul că planta este indigenă în multe părți ale Chinei sprijină afirmația lui Jelinek.
Despre împrejurarea prin care frunza de Camellia sinensis a ajuns în apa fierbinte, circulă mai multe legende. Una dintre ele spune că în jurul anului 2727 Î.Hr., când împăratul Shen Nung se bucura de priveliștea uneia dintre vastele grădini care înconjurau palatul, o frunză de la un arbore de ceai a fost luată de vânt și a căzut în ceașca plină cu apa fierbinte pe care împaratul o ținea în mână (de ce ținea o cană cu apă fierbinte în mână este altă discuție :D). Frunza a colorat apa într-un galben auriu și a început să răspândească un parfum delicat, foarte plăcut, care l-a impresionat pe împărat. Acesta, foarte surprins a gustat din băutură, iar gustul placut l-a fermecat pe loc și așa a început povestea ceaiului, băutura minunată de care ne bucurăm și astăzi.Povestea Ceaiului
2. Procesul de obținere a ceaiului premium
2.1 Ce este ceaiul premium?
Ceaiul premium are o calitate superioară sortimentelor pe care le găsim în magazinele universale, fiindcă procesul de obținere și rețeta pe care producătorii de top o folosesc pentru uscare presupun un proces complex și dificil. Acesta este mai scump, datorită faptului că frunzele sunt selecționate manual, cu grijă, astfel încât să respecte anumite standarde.
Unul dintre producătorii de top a ceaiului premium este ALTHAUS. Chiar dacă este o companie tânără, specialiștii care lucrează aici au peste 60 de ani de experiență. Acești experți combină cunoștințele lor extinse despre cele mai bune regiuni de cultivare a ceaiului cu o cunoaștere și o judecată abilă a calității produsului, pentru a dezvolta concepte contemporane de ceai. Cunoașterea lor despre amestecurile de ceai premium, delicate, își găsește expresia în soiuri de ceai perfect echilibrate și inovatoare, de care se bucură oameni din întreaga lume.
Amestecurile Althaus nu sunt judecate doar în funcție de grădinile și regiunile în care crește ceaiul, ci și în funcție de aroma, culoarea, aspectul și gustul acestuia. Degustarea și testarea tuturor ingredientelor, precum și a amestecului este un proces extrem de cuprinzător și de asemenea, atent controlat.
Ce presupune acest proces?
2.2 Cultivarea
Plantaţia de ceai din China
Planta de ceai necesită un climat tropical, iar solul trebuie să conțină o cantitate mare de materie organică și un pH cuprins între 4,5 și 5,5. Ceaiul se cultivă în pantă, pentru ca apa de ploaie să se poată scurge, fiindcă o umezeală prea mare poate fi dăunătoare. Cea mai bună calitate a frunzelor este obținută din culturile situate la altitudini mai mari, 1000-1500 m și la o temperatură între 10° şi 30 °C, pentru ca planta de ceai să aibă un proces de creștere mai lent, pentru o aromă mai intensă.
În plantații, înmulțirea plantelor de ceai se face prin butași, însă în unele zone se plantează copaci, deoarece arborii pot genera umbră, sau în unele cazuri au rolul de a proteja tufișurile de ceai împotriva vânturile puternice.
Semințele plantei de ceai
Lumina soarelui are un rol foarte important în cultivarea plantelor de ceai, fiindcă favorizează obținerea unor frunze cu aromă bogată, însă și o lumină puternică este dăunătoare. De obicei, viață unei plante de ceai nu depășește 50-70 de ani, însă după 50 de ani recolta se reduce.
Marii cultivatori așează plantele de ceai în rânduri de aproximativ un metru li au grijă să taie tufișurile la aproximativ 4-5 ani, pentru a le întineri și a le păstra le o înălțime ideală pentru culegători.
2.3 Recoltarea
Recoltarea plantelor de ceai premium este un proces dificil, care implică o muncă fizică intensă (pentru a produce 1 kg de ceai neprocesat sunt necesare între 2000 și 3000 trei mii de frunze culese manual), o îndemânare deosebită și o atenție sporită din partea culegătorilor.
Agritech Portal
Reprizele de culegere depind, în mare parte, de zona unde au crescut tufișurile și de climă, fiindcă în China și în nordului Indiei, de exemplu, recoltarea se poate face din februarie până în noiembrie, în sudul Indiei (Ceylon) sezonul durează tot anul, iar în Japonia din mai până în octombrie.
Plantele de ceai sunt, în general, în repaus în lunile de iarnă. Prin urmare, primăvara ar trebui să aducă dovezi de creștere nouă în prima „explozie” de muguri de ceai. Se smulg primele două frunze de culoare verde strălucitoare și mugurii de pe fiecare ramură cu degetele. O astfel de recoltare regulată încurajează creșterea ulterioară și ajută la crearea unui arbust mai stufos. Aceste frunze tinere, verzi ca mărul, sunt apoi pregătite pentru a fi preparate într-o ceașcă de ceai calmant.
Pentru obținerea unui ceai premium, culegătorii poartă în spate coșuri din nuiele în care aruncă frunzele de ceai proaspăt culese. De câteva ori pe zi coșul este descărcat, iar fiecare recoltă strânsă este cântărită și inspectată calitativ. Conform unor studii, o persoană poate culege zilnic până la 25 de kg de frunze, aceasta fiind echivalentă unei cantități finale de ceai de aproximativ 4-6 kg. Culegerea plantelor se face după mai multe metode, conform cărții „Autentificarea și expertiza ceaiului” (Larisa Lascu, 2015) - fie se culeg doar mugurii apicali, fie se culeg și primele 2-3 frunze în josul tulpinii sau primele 4-5.
Aceeași plantă, Camellia sinensis, dă naștere la mai multe ceaiuri: Ceaiul verde, Ceaiul alb, Ceaiul Oolong și Ceaiul negru. Diferența dintre ele se datorează proceselor la care sunt supuse frunzele odată recoltate.
2.4 Prelucrarea frunzelor de ceai premium
În această etapă, frunzele de ceai premium trec prin procesele de: ofilire, rostogolire sau macerare, oxidare, uscare, sortare și ambalare Secom Blog
-
Ofilirea frunzelor: frunzele de ceai sunt lăsate în aer liber maxim 18 ore, pentru ca aerul să poată trece peste ele, însă se pot pierde până la 30% din frunzele de ceai. Totuși, unii producători utilizează și metode mai rapide, precum: direcționarea unui jet de aer cald peste frunzele de ceai sau introducerea acestora într-un tunel de aer. Această etapă este importantă fiindcă, ofilirea ajută la reducerea conținutului de apă.
-
Rostogolirea sau macerarea frunzelor de ceai premium: frunzele de ceai sunt introduse în cilindri speciali, care le presează și le răsucesc. Producătorii de top utilizează în această etapă o metodă tradițională, prin care se folosesc prese sau cilindri speciali, acționați manual, fiindcă pereții celulari ai plantei se rup, iar uleiurile esențiale ale ceaiului intră în contact cu aerul și începe procesul de oxidare. Totuși, se poate folosi și metoda industrială, în cazul în care producătorul își dorește acest lucru.
După finalizarea acestei etape, ceaiul trebuie sortat, astfel încât doar frunzele de mari, care îndeplinesc standardele de calitate, să fie selectate. -
Oxidarea/Fermentarea: se face într-un mediu controlat de temperatură și de umiditate. În timpul oxidarii, aerul interacționează cu enzimele expuse, iar culoarea frunzelor devine roșiatică sau maronie. Datorită acestui proces se dezvoltă aromele produsului final, iar timpul de oxidare variază de la un sortiment la altul. Această etapă este deosebit de importantă pentru calitatea produsului final și pentru stabilirea producerii de ceai verde sau negru.
Ceaiul verde are nevoie de temperaturi mai ridicate, iar procesul de fermentare trebuie oprit, ca frunzele de ceai să își păstreze aroma delicată și culoarea verde. Ceaiul negru are nevoie de procesul complet de fermentare. -
Uscarea: se face după mai multe metode - la soare, prin prăjirea sau prin încălzire în cuptoare speciale. Uscarea are mai multe roluri, la fel de importante: pe de o parte oprește oxidarea la momentul potrivit și, pe de altă parte, scade conținutul de apă sub 3% și stabilește aroma finală a ceaiului Expertiza în ceai